sâmbătă, 9 aprilie 2011

Verde


Verde. Un verde atât de aprins că ea nu-și putu lua ochii de la el, un nume sacru într-o întreagă entitate dădu acea nebunie pură de care el avea nevoie. Mirosul grețos se răsfrânse spre ei cu puterea unui vârtej închegat. Desfrâul își urmă cursul de-a lungul podului, atingând fiecare încercare de evadare pură a lor. Lumea nu-și continuă descântecul și toți se îndreptară spre prăpastia înfundată. Viețile curmate o umplură la rândul lor, și totul fu transformat într-un scenariu mai apocaliptic decât apocalipsa însăși.
Ultimul supraviețuitor își dori ca moartea cea albă să se arate firavă împotriva lor, dar eternul rămase același.
with fucking love, miku

3 comentarii:

Dan-Radu Simion spunea...

impact al esentei.fum al norilor ce-si sting aripile incinse de flacarile iadului.minunat!

maria spunea...

Superb!!!!
Te pricepi atat de bine la descriere....!!!!!!!

Miri spunea...

Îmi place ce scrii tu aici.Ai potenţial, nu glumă. De-aş ajunge şi eu ca tine...
Succes în continuare şi aşteptăm cartea !
Kisses & Hugs,
Miri.

Faceți căutări pe acest blog