Acum un an jumate, cand l-am cunoscut pe B., am fost entuziasmata sa gasesc un om asemeni mie, de la care totusi sa am ce invata. Avem aceleasi trasaturi de caracter, aceleasi idei, cam aceleasi idealuri si multe, multe dorinte mari de indeplinit. La inceput mie mi se parea putin cam ciudat modul lui liber de a se exprima, nu parea sa aiba nici-o problema, era tipul optimistului pana la moarte. Curand am aflat ca si sora-mea il cunostea si am aflat mai multe despre el, am inteles ca de fapt asta e firea lui si asa a fost inca de mic. La fel ca mine, avea toata dorinta asta de a schimba ceva, de a creea ceva nou, diferit, ceva bun, strict, care sa fie de fapt un update, o reintoarcere la moralitate.
Asta vara a pornit o discutie cel putin interesanta pentru mine. A scos o hartie de cateva zeci de lei din portofel si a zis ca pentru el banii sunt egali cu 0, ca nu conteaza absolut deloc atunci cand esti nefericit. Iti poti lua haine si poti calatori prin lume si poti face absolut ce doresti, dar nu vei fi fericit doar cu banii. Nu poti sa vorbesti cu hainele tale de firma. Nu poti primi sfaturi de la ele. Si-apoi, ca prietenii sunt doar pentru un timp, ca nu ii vi avea mereu langa tine. Te vei trezi, vei fi cu tine insuti si nu-ti vei putea spune decat ca ai toti banii pe care-i vrei dar ei nu te fac fericit.
Apoi a zis ca a invatat valoarea banului atunci cand si-a cumparat un cd-player din banii lui stransi moneda cu moneda. Si ca si-a dorit ceea ce are acum, dar ca a uitat intre timp de ceea ce era in interiorul sufletului, ca nu si-a facut timp pentru a cauta fericirea.
B. a fost casatorit cu o japoneza un timp. Din povestirile lui am inteles ca relatiile astea nu sunt chiar ca visele adolescentine. El adora japonezele si totusi s-a despartit de cea care ii era sotie. Acum zice ca nu ar mai accepta sa o lase sa plece, dar atunci era in perioada in care tot ce-si dorea era prosperitate financiara. Si ca avand-o acum isi doreste altceva.
Ma gandeam ca toti facem asa. Ne tot dorim chestii care sa ne faca fericiti, gen haine, dar apoi, cand le avem, vrem altceva, altceva. Pentru cat timp esti fericit alaturi de o haina?:)) Iarna trecuta am strans o luna bani ca sa-mi iau o geaca de la H&M iar acum e undeva aruncata prin dulap. Cat oi fi purtat-o? Doua saptamani?
Cred ca suntem facuti sa cautam ceva ce nici macar nu stim daca exista. Pana si cei mai prosti sunt facuti sa caute ceva. Altfel, de ce ar scoate manelistii atatea melodii? Cauta si ei fericirea lor.
Ma gandesc ca noi cautam fericirea care ne-a fost luata odata cu izgonirea din Rai, pentru ca o altfel de explicatie nu gasesc. De ce am cauta ceva care nu exista? Cum explica stiinta asa ceva? Stiinta nu explica asta pentru ca nu crede in asa ceva: suflet. Totul e chimic, totul e mecanic, totul are o explicatie in stiinta.
Si mai e chestia ca incercam, fiecare dintre noi, sa fim cel mai de sus. Vrem sa fim mai buni decat cel de langa noi. Dar si el vrea sa fie mai bun ca noi.
Ce-i de facut?
Pai... avand in vedere ca toti murim, ar trebui sa gandim viata si din privinta sfarsitului, cel putin din privinta sfarsitului fizic.
M.
Asta vara a pornit o discutie cel putin interesanta pentru mine. A scos o hartie de cateva zeci de lei din portofel si a zis ca pentru el banii sunt egali cu 0, ca nu conteaza absolut deloc atunci cand esti nefericit. Iti poti lua haine si poti calatori prin lume si poti face absolut ce doresti, dar nu vei fi fericit doar cu banii. Nu poti sa vorbesti cu hainele tale de firma. Nu poti primi sfaturi de la ele. Si-apoi, ca prietenii sunt doar pentru un timp, ca nu ii vi avea mereu langa tine. Te vei trezi, vei fi cu tine insuti si nu-ti vei putea spune decat ca ai toti banii pe care-i vrei dar ei nu te fac fericit.
Apoi a zis ca a invatat valoarea banului atunci cand si-a cumparat un cd-player din banii lui stransi moneda cu moneda. Si ca si-a dorit ceea ce are acum, dar ca a uitat intre timp de ceea ce era in interiorul sufletului, ca nu si-a facut timp pentru a cauta fericirea.
B. a fost casatorit cu o japoneza un timp. Din povestirile lui am inteles ca relatiile astea nu sunt chiar ca visele adolescentine. El adora japonezele si totusi s-a despartit de cea care ii era sotie. Acum zice ca nu ar mai accepta sa o lase sa plece, dar atunci era in perioada in care tot ce-si dorea era prosperitate financiara. Si ca avand-o acum isi doreste altceva.
Ma gandeam ca toti facem asa. Ne tot dorim chestii care sa ne faca fericiti, gen haine, dar apoi, cand le avem, vrem altceva, altceva. Pentru cat timp esti fericit alaturi de o haina?:)) Iarna trecuta am strans o luna bani ca sa-mi iau o geaca de la H&M iar acum e undeva aruncata prin dulap. Cat oi fi purtat-o? Doua saptamani?
Cred ca suntem facuti sa cautam ceva ce nici macar nu stim daca exista. Pana si cei mai prosti sunt facuti sa caute ceva. Altfel, de ce ar scoate manelistii atatea melodii? Cauta si ei fericirea lor.
Ma gandesc ca noi cautam fericirea care ne-a fost luata odata cu izgonirea din Rai, pentru ca o altfel de explicatie nu gasesc. De ce am cauta ceva care nu exista? Cum explica stiinta asa ceva? Stiinta nu explica asta pentru ca nu crede in asa ceva: suflet. Totul e chimic, totul e mecanic, totul are o explicatie in stiinta.
Si mai e chestia ca incercam, fiecare dintre noi, sa fim cel mai de sus. Vrem sa fim mai buni decat cel de langa noi. Dar si el vrea sa fie mai bun ca noi.
Ce-i de facut?
Pai... avand in vedere ca toti murim, ar trebui sa gandim viata si din privinta sfarsitului, cel putin din privinta sfarsitului fizic.
M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu