miercuri, 19 iunie 2013

[socio-originalitate] aromă și parfum

În câteva posturi destul de vechi ziceam de anumite expresii/cuvinte care la început au avut un sens aparte, înfrumusețau orice text, fie proză fie poezie, cum sunt lupte seculare sau a devora, dar care din cauza folosirii excesive atât de literați cât și de oamenii de rând și-au pierdut din valoare și au ajuns să-mi repugne. 

Am mai găsit un astfel de cuvânt, care deja mi se pare penibil, pentru că e folosit de absolut oricine în absolut orice situație.  Și ce e comun deja nu mai e literatură, e doar creație.

"aromă"          &          "parfum"

Cuvintele astea două mă scot din sărite de la un timp. Una două, "aroma gurii sale", "aroma corpului său", "parfumul buzelor sale", "parfumul zilelor trecute/de odinioară" ș.a.m.d. Dacă la început, când erau folosite rar, prin cărți cu valoare, sunau frumos, cursiv, acum nu fac decât să îngreuneze citirea. Azi am văzut "parfum" scris într-un interviu de-al lui Bănică Jr., care vorbea despre viitorul său album, afirmând că are un "parfum aparte". Fii mai original, Bănică!

Miku


Niciun comentariu:

Faceți căutări pe acest blog