miercuri, 14 august 2013

copii și cer și bancă

Ce poți să îi spui unei fetițe de 6 ani când te întreabă de ce nu te uiți la Violeta, serialul preferat al ei de pe Disney Channel?
Dar cum ar trebui să reacționezi când o fetiță de 9 ani îți spune: eu am văzut-o pe Violeta că l-a înșelat pe Leon cu Thomas, l-a sărutat atunci ...
Ce ar trebui să faci atunci când o fetiță de 6 ani te întreabă care e cea mai mică notă a ta din școală și tu, într-un acces cretin de onestitate, îi spui că ai luat 3 de vreo două ori, apoi ea rămâne oripilată?

Păi, simplu. Dacă ești vreo fire aeriană, ca mine, ești sincer în toate situațiile de mai sus.
Îi spui că nu-ți place.
Zâmbești și te miri că un copil de 9 ani deja se gândește la săruturi și-apoi te gândești că trebuie să începi să te comporți ca atare, adică să nu reacționezi ca o vită din cavernă când îți spune că îi place de cineva și ar vrea să-l/s-o sărute (cu toate că n-are nici-un habar ce e asta de fapt).
Da... probabil că n-ar fi trebuit să-i spun că am luat 2 de 3 și pentru ca știu din experiența mea de copil [:))))] că eram ușor influențabilă, probabil o să mă creadă vreo tâmpită. Eh, viața e grea, lasă să învețe de mici.

După seria de întrebări (eram cu nepotu-mio la joacă în parc, iar fetița de 9 ani este colegă cu el; se plac reciproc și God, sunt adorabili! :]), ei au plecat să se plimbe cu bicicletele, iar eu m-am întins pe-o bancă. Stelele sunt mai mici și mai rare în București, zic.

Am stat mult și bine și am admirat cerul...

– Miku

Niciun comentariu:

Faceți căutări pe acest blog