sâmbătă, 21 septembrie 2013

despre BAC și alte chestii

Week-endul trecut, la țară, am vorbit cu o tipă (iubita fratelui miresei) originară dintr-un sat de lângă Craiova. Printre altele, m-a întrebat dacă am luat BAC-ul (asta după ce și ea, ca și restul celor prezenți, a căscat gura la "fata care are 19 ani si arată ca una de 13") și ce o să fac în continuare. Ea e într-a 11-a și îi e teamă de examen.
O.K., din experiența mea, dragi copii care aveți 18-19 ani, indiferent de cum arătați, dacă aveți 3 boabe de creier în cap și puțină atenție distributivă, vă asigur eu că luați BAC-ul. Vorbesc de filologi. Nu știu cum e la mate-info, nu știu cum e la științe sau alte profiluri existente. BAC-ul e simplu. Eu m-am stresat tot anul pentru ceva ce puteam face într-o lună. O.K., am luat 7 și ceva (au trecut doar 2 luni si deja nu știu cât am luat la BAC) la istorie, 8 si ceva la logică și 9.6 (asta era nota cea mare, am reținut-o:]) la română. Singura materie la care am citit de mai multe ori a fost româna. Ce-i drept, mi-a picat Bacovia și știam câteva versuri din poezie, pe care apoi le-am comentat. La istorie n-am putut să învăț. Adică să tocesc. Pe cuvânt că am încercat, dar ce toceam seara, dimineața uitam, ca în povestea cu mănăstirea meșterului Manole. Cum eu n-aveam pe cine să-mi zidesc în creier, am renunțat. La logică... la logică puteam să iau 10, nu știu nici acum de ce am luat doar 8. Cred că n-am trecut totul pe lucrare de pe ciornă. Cred. Habar n-am. Oricum, care e finalitatea? Am intrat la toate facultățile unde am aplicat cu media generală de 8.6. Așa că nu vă mai faceți atâtea probleme. Dacă ești atent la lucrare (adică să fiți atenți, nu ca mine), puteți lua lejer note mari. În plus, BAC-ul e o prostie. Ce rost are să tociți ~40 de comentarii? Faceți-vă o schemă pentru fiecare roman/nuvelă/poezie și gata.

O altă discuție cu tipa de la țară a fost următoarea:
Ea a spus că nu îi place Bucureștiul (după ce a aflat că eu o să merg la fac. acolo), că e prea aglomerat, că e nu-știu-cum blablabla. Apoi, că și Craiova i se pare la fel.
Apoi eu am aruncat bomba și am zis că n-am de gând să rămân în București, ci să mă plimb așa, prin marile metropole ale lumii. Sigur m-a crezut nebună, dar nebunia mea, comparată cu închiderea ei către lume...
Să fim serioși, avem doar o viață, de ce am alege sa ne-o petrecem acolo unde ne-am născut? Mai ales că ea stă într-un sat...

Pe de altă parte, are dreptate tipa. Uneori ai nevoie de liniște. Și eu am nevoie de liniște. Pentru asta sunt bune satele. Dar nu mai mult de o saptămână...

- M.

2 comentarii:

Unknown spunea...

mda.. mersi pentru incurajare!(desi eu sunt abia in a 10).. si eu as vrea sa fac facultatea ori la Bucuresti, ori la Brasov, ori... oricum, orase mari. si eu am intentia de a calatori. poate ca prima data ce voi parasi tara-cand voi fi mai independenta- va Londra(in UK am mai multi prieteni care mi-au fost indrumatori in tabara de engleza de la Bran)

MikuMyuuki spunea...

Facultatile din orasele astea gen Craiova sunt pentru cei care chiar vor sa aiba o facultate... 90% dintre colegii mei din liceu au mers la facultate in Craiova doar pentru ca vor sa aiba o facultate, unora nici nu le pasa prea mult ce anume urmau sa faca.
Imi e greu, ce-i drept, sa plec in Bucuresti, dar daca as face facultatea in Craiova parca mi-as semna sentinta sa raman aici, sunt sigura ca as ramane aici.

Londra suna bine! Trebuie sa faci lucrul pentru care esti facut :)

Faceți căutări pe acest blog