sâmbătă, 2 noiembrie 2013

moarte, moarte, moarte

Dacă aș muri azi, știu niște persoane care mi-ar duce dorul. Nu pot anticipa în ce fel, nu-mi dau seama dacă ar memora moartea mea ca pe un semn de întrebare. Nu știu pentru cât timp s-ar mai gândi la mine. Poate și-ar mai aduce aminte în răstimpuri, atunci când ar întâlni ceva care mie îmi place.
Vineri citeam la seminarul de Literatură română din "Călătoria Maicii Domnului în Iad". Nu știu în care dintre locurile din Iad aș putea fi încadrată eu, dat fiind tot ce încalc zi de zi.
Am citit o parte din "Metamorfoza" de Kafka. Oare unde au fost cărțile astea până acum, de ce nu mi le-a recomandat nimeni? Am citit și "Moartea lui Ivan Ilici", de Tolstoi.
Murim în fiecare secundă și nici nu vrem să ne imaginăm asta. Atunci când respirăm pentru ultima oară, poate doar atunci există șansa să realizăm că ne-am trăit viața în funcție de alții și n-am făcut nimic pentru noi.

M.

Niciun comentariu:

Faceți căutări pe acest blog