joi, 30 ianuarie 2014

am ajuns și așa

atât de dezinspirată în legătură cu o lucrare pe care trebuie să o scriu înct am ajuns să mă inspir din ceea ce scriam acum 4 ani
nu aș fi atât de dezinspirată dacă libertatea care ne-a fost acordată ar fi reală
și am toate ideile astea pe care nu le pot lega...

M.

Fire and Ice - Robert Frost

Some say the world will end in fire,
Some say in ice.
From what I’ve tasted of desire
I hold with those who favor fire.
But if it had to perish twice,
I think I know enough of hate
To say that for destruction ice
Is also great
And would suffice.

*my only favourite poem, as I don't like poetry but Frost*

miercuri, 29 ianuarie 2014

just... us

Red: I'm going to the mountain
Miku: really? when? with whom? why?
Red:  well, you know, tomorrow, ski, father
Miku: oh, I like your father. can I have him?
Red: yea, you like the young long haired version of my father!
Miku: it doesn't matter, a hottie stays a hottie.
Red: hell no! my mother would kill you! and you know she likes to do it slowly and painfully...

'cuz I'm only 1.55



incultură

M-am apucat să citeasc aseară o carte de Henry Miller, Sexus. Cu ani în urmă, mai multe persoane îmi spuseseră că trebuie să citesc cartea asta. N-am citit-o atunci, ci abia acum, când nu mai aveam ce să citesc și am găsit-o pe Kindle (cu toate că tot eu trebuie s-o fi pus acolo mai demult...)

Ideea care mi-a venit în minte după primele pagini e că românii sunt lipsiți de cultură. Nu toți, dar știți, dacă 90% sunt așa, tindem să zicem că... Deci, de ce? Pentru că instantaneu m-am gândit la nymphette_dark99, cartea Cristinei Nemerovschi care a apărut anul trecut, de fapt, cam la toate romanele ei și la cât de șocante au fost (și sunt) considerate. Dacă în epocă Gustave Flaubert (cu "Doamna Bovary") a fost dat în judecată pe motiv că prin romanul său denigrează societatea, mă gândesc că, totuși, nu numai românii sunt inculți.
Dar dacă românii care au sărit în sus când Cristina și-a lansat cărțile ar fi citit vreo carte de-a lui Henry Miller înainte, poate că nu ar mai fi reacționat așa. E vorba de deschidere către realitate în cărțile ambilor autori. Bine, e greu de imaginat că cei care s-au legat de cărțile Cristinei au citit vreo carte (bună) în viața lor.

Cu toate astea, nu vi se pare și vouă ilogic să vrei să ucizi o carte sau pe autorul ei? Ideile și concepțiile se vor schimba oricum în timp. Pentru că nimic nu se câștigă, nimic nu se pierde, totul se transformă (Antoine Lavoisier). Avem întotdeauna aceleași resurse, sub un model nou.

Miku

Within Temptation feat. Keith Caputo - What Have You Done


marți, 28 ianuarie 2014

to Red

as I close my eyes and my body is trembling
I want to strangle you in my arms
as possession is not possible
I’ll just come to you and scream
and grab you down
and cry out everything I didn’t

din seria "caut o fată, dar nu găsesc, toate fetele să apeleze la mine!"

vă plictisiți? să vă mai arăt "niște ceva" clasic a la lucky Miku
pe facebook, într-o seară, o conversație


EL: buna frumoaso cf?
00:08
EU: bine frumosule, tu?
acum 8 minute

EL: bn esti foarte draguta
EU: mersi

EL: esti singurik?
EU: depinde ce vrei sa spui...

EL: dak ai prieten frumoaso
EU: ce frumoasa nu are prieten?

EL: mai sunt si kre nu au
EU: eh, n-ai noroc de data asta...

EL: nui nm poate o sa am mai tarziu :))
EU: :)) mult noroc, atunci
EL: ms
Sfârşitul conversaţiei


Panic! At The Disco - The Ballad Of Mona Lisa



Woah, Mona Lisa,
You're guaranteed to run this town
Woah, Mona Lisa,
I'd pay to see you frown

flavor

I thought about midnight dream's coffee today –
as your text messages were dumb as Hell.
I needed hugs and forehead kisses
as I lied next to you in the water.
I’ve embraced all the flavor you left on the pillow
as I closed my eyes.


[citat] Cimitirul, Teleșpan

« Dar cu toate astea, să-mi bag pula, nu cred că am putea trăi fără minciună. Ar fi imposibil. Viaţa ar fi de căcat fără minciuni, fără prefăcătorie, fără faţade. Minciuna creează amabilitate, bunătate, plăcere, bucurie. Adevărul doare de foarte multe ori. Ştie toată lumea asta. Şi cu toate astea e ridicat în slăvi. Nimeni nu înţelege că în ziua de azi oamenii sunt prea răi pentru a face faţă adevărului. Fie că sunt cei care îl emit sau cei care îi cad victime. »
Cimitirul -  TELEȘPAN

Miku says: I needneedneed to read this book. Suna foarte bine, are o idee pe care o ador și, mai ales, spune adevărul.


LATER EDIT:
Încă un citat:

«Am un sfat pentru toţi părinţii: Iubiţi-vă copiii! N-aveţi bani să-i creşteţi? Nu vă plângeţi în faţa lor sau abandonaţi-i! Le va fi mai bine fără voi. Măcar vor putea visa că părinţii lor erau buni şi nu vor afla niciodată cât de căcăcioşi sunteți. Cât de egoişti sunteţi! Copiii voştri vor creşte şi vor avea problemele lor, nu trebuie să le ştie şi pe ale voastre. Fiţi actori în faţa copiilor pentru că nu le va pasă cât de netalentaţi sunteţi. Lor le va plăcea că jucaţi pentru ei! Daţi-le copiilor orice aveţi voi bun. Sunt atâtea lucruri gratuite şi frumoase. Dragoste, vorbe, poveşti, cântece, dansuri, jocuri. Dar nu le daţi griji. Nu le daţi frică! Nu le daţi un viitor de căcat! Nu faceţi copii doar pentru că vă futeţi! Şi îmi vine să îmi bag pula în voi în momentul ăsta, pentru că n-o să mă ascultaţi şi o să spuneţi: „Ce căcat mă învaţă pe mine un bulangiu cum să îmi cresc copilul?”. Da! Eu! Pentru că din cauza unor cretini ca voi eu sunt un copil mare! Din cauza unor cretini care nu mi-au citit niciodată o poveste şi m-au învăţat că fără dragoste se poate trăi, dar fără bani nu!»

SURSA: http://acestblogdenervi.ro/cimitirul/

clișeul de azi

(clișeul ultimelor 2 săptămâni)
Oamenii mă întreabă la ce ai dat examen azi?
Răspuns (în gând: chiar dacă-ți spun, tot n-o să știi și știu deja ă nici nu vrei să știi cu adevărat, dar hai să-ți spun, să fiu politicoasă blahblahblah): Lingvistică / Teoria Literaturii / etc.
De fiecare dată urmează întrebarea: aia ce mai e?

M.

AFI - Miss Murder



Hey Miss Murder can I?
MAKE beauty stay if I take my life?

luni, 27 ianuarie 2014

pornind de la faptul că am un examen mâine... (unul cam foarte nașpa)

Mă gândeam azi că toată viața am trăit așa, ca un veșnit student. Mereu cu lucrările pe fugă, mereu cu teme uitate, întârziate, inexistente sau în cazul bun făcute cu o noapte înainte de termenul limită. Am făcut prostia (prostie spus așa, cu o tentă bună) asta încă din clasa a 6-a de când taică-meo a zis: trebuie să te descurci singură cu școala, ești mare. Pe de o parte a fost perfect, era și timpul să gândesc singură, pe de alta cred că a fost cam din pripă. Decât să fi stat cu mine până în clasa a 5-a și să lucreze fiecare exercițiu și problemă la mate și la română (și ce se mai faceîn acele clase), ar fi putut să mă pună să mă descurc singură, dar să mă învețe cum. Adică nu așa: de azi gândești singur. Nu, clar nu. Oamenii trebuie educați, mai ales atunci când sunt mici. Și mai zicea apoi când eram eu printr-a 8-a că după ce nu a mai stat el de mine, n-am mai avut rezultate perfecte. Pe jumate orgoliu gâdilat că el a făcut lucruri bune, pe jumate orgoliu rănit că nu mai sunt the best.
But who cares, sincerely?? Cui îi pasă că am fost eu la olimpiadă la mate într-a 6-a, sau la română în liceu, sau la latină în liceu? Sau cui îi pasă că într-a 9-a am luat 3 într-o lucrare la fizică? Sau că am luat un 3 la română într-a 12-a? (în cazul meu, concluzia e că-mi place viața asta pe fugă, dar din când în când am nevoie de time off-uri)

Și mă uit la cât de mult TREBUIE (acum deja e obligatoriu) să învețe copiii de azi. Câte lucruri sunt obligați să facă. De ce trebuie ca părinții să chinuie copiii, să-i ducă la zeci de concursuri, olimpiade, să aibă mereu media 10? Copiii lor vor fi niște nefericiți. Vor fi mereu stresați, mereu speriați că dacă nu iau punctaj mare, se supără mama/învățătoarea/vecina etc. Apoi viața lor va fi la fel, o altergare continuă pentru a fi the best, dar the best e inexistent în fapt.
Lasă-ți tu orgoliul de părinte deoparte și plăcerea de a privi la o altă mămică de sus, și îngrijește-te pentru a avea un copil sănătos și fericit.

E greu de pus în practică. Corect?

M.

duminică, 26 ianuarie 2014

REM

cred că te zbați între REM și o trezire matinală
simt miros de cafea, dar e visul tău
îți miști degetele de parcă ai fi fumat vreo cinci țigări
în ultima clipă.
mă arunc de pe Fuji, poate că eu sunt cel care visează
e un fel de ramă aici. Cine cade, cine fuge, cine se zbate
noi și noi și ei
știu că atunci când îți îndrepți mâna spre tâmple
înseamnă că îți dorești să mai ucizi câte puțin din fiecare nerv.

ai ucis destul azi. Hai să bem cafea
și să ne scoatem ochii.


Arctic Monkeys - Humbug




Fools on parade, fools on parade
Fools on parade conduct a sing-along

sâmbătă, 25 ianuarie 2014

singura poezie care mi-a plăcut înainte de Frost

Nu mi-au plăcut niciodată poeziile, mai ales în școala primară. Totuși, de Apolodor mi-a plăcut... era un fel de poveste, presupun că de-asta. Și faptul că mi-au plăcut mereu pinguinii... Și totuși, acum e prima oară când o citesc integral (în primară cred că am făcut doar primele 13 versuri).

Cartea cu Apolodor 
de Gellu Naum

«La circ, in Targul Mosilor,
 Pe gheata unui racitor,
 Traia voios si zambitor
 Un pinguin din Labrador.
 -Cum se numea?-Apolodor.
 -Si ce facea?-Canta la cor.
 Deci, nu era nici scamator,
 Nici acrobat, nici dansator;
 Facea si el ce-i mai usor:
 Canta la cor.(Era tenor)
 Grasut, curat, atragator
 In fracul lui stralucitor
 Asa era Apolodor.
 Dar intr-o zi Apolodor,
 Spre deznadejdea tuturor
 A spus asa:-Sunt foaaarte trist!
 Imi place viata de corist
 Dar ce sa fac? Mi-e dor, mi-e dor
 De fratii mei din Labrador!
 O, de-as putea un ceas macar
 sa stau cu ei pe un ghetar...
 Apoi a plans Apolodor.
Cand l-a vazut pisoiul Tiț
 Plangand cu hohot si sughit
 I-a spus:-Prietene, ti-as da
 Mustata si codita mea,
 As da o litra de caimac ,
 As da orice sa te impac
 Zau, nu mai plange, te implor!!
Dar el plangea:-Mi-e dor, mi-e dor
 De fratii mei din Labrador!
Si-au incercat sa-l mai impace
 Ariciul, daruindu-i ace
 Si ursul, cu un pumn de mure
 Proaspat culese din padure.
 Si iepurele Buza-Lata
(Colegi de-ai lui Apolodor,
 Maestri cantareti la cor).
 Camila Suzi, cea mai trista,
 Plangea cu fata in batista,
 Ea ii fusese ca o mama
 Il invatase prima gama.
Dar el plangea: -Mi-e dor, mi-e dor
 De fratii mei din Labrador...
 Colegii lui Apolodor
 S-au dus atunci la dirijor.
Maestrul Domilasolfa
 Cu haina lui de catifea
 I-a ascultat si, ganditor
 S-a asezat pe canapea oftand:
 Sarmanul meu tenor...
 Se poate prapadi de dor...
 Sa plece dar spre Labrador.
 Si a plecat Apolodor.
 La inceput, a fost usor:
 L-a dus spre nord, l-a dus in zbor
 Un avion, un bimotor
Si, stand picior peste picior,
 Canta , canta Apolodor
 Canta cu glasul de tenor
 Dar, intre timp, inflacarandu-l
 Naucitorul peisaj,
 Sari pe-o aripa cu gandul
 Sa dea dovada de curaj.
 Apoi, cu parasuta in spate
 Se zbengui Apolodor
 Ba agatandu-se de roate
 Ba stand calare pe motor
 Asa, cu zborul singuratic,
 Ar fi ajuns in Labrador
 Dar l-a lovit un nor zanatic
 Si a cazut Apolodor…
 La capul nord, la capul Nord
 Adapostit intr-un fiord
 Statea pe tarm Apolodor
 Posomorat si ganditor. Sedea pe tarm tacut si trist,
Acest tenor, acest artist
 Statea cu parasuta sparta
 Nu tu busola, nu tu harta...
 In larg vuia clocotitor
 Mare potopul apelor.
 Si se jelea Apolodor...
 O,fratii mei din Labrador,
 Adio voua, tuturor,
 Pesemne ca mi-e dat sa mor
 Aici, pe tarmul marilor
 Si ce pacat, eram tenor!
 Cantam frumos, cantam la cor...
O,fratii mei din Labrador,
O,fratii mei din Labrador,
Asa jelea Apolodor
Dar iata un vapor
Sirena suiera de zor
Cine esti?
Un calator.
Cum te numesti?
Apolodor
Si incotro?
Spre Labrador
Hai urca-te, Apolodor
Hai urca-te, Apolodor
Ai ceva drum de ocolit
Caci navigam spre Rasarit
Dar tot ajungi in Labrador
Hai urcate, Apolodor
Tunis
Si cum mergea Apolodor
 Si se gandea, cuprins de groaza:
 'Aicea imi e dat sa mor!'
 Dadu in calea lui de-o oaza
 Cu umbra multa si racoare,
 Cu arbori napaditi de floare,
 Cu tufe mari, de iasomie,
 Cu apa buna, de izvor.
 Si-a baut Apolodor
 Si a cantat cu bucurie...
 De sus, ascunsa langa cer,
 Pe creanga unui palmier
 L-a ascultat, intai cu frica,
 O foarte mica maimutica
 Iar el canta, fermecator,
 Cu glasu-i dulce, de tenor...
Si ea simti un inceput
 De sentiment necunoscut
 Ceva intre alean si dor,
 O tulburare, un fior,
 Acel ceva, profund si mut
 (In orice caz, foarte placut)
 Pe care il numim amor.
 Tinandu-si coada gratios
 Ea cobori pe creanga jos,
 Si, inclinandu-se usor
 In fata lui Apolodor,
 Ii darui trei portocale,
 O punga plina de migdale
 Si-i spuse cu sfiala:-Ia-le!
 Sunt toate, toate, ale tale...
 Apoi, aceeasi maimutica
 De data asta fara frica
 Dar cu sfiala si mai multa-
 Il intreba cum se numeste.
 (Ca orisice persoana culta
 Vorbea, fireste, romaneste.)
 Si el a spus:-Apolodor..."
Si-atunci, aceeasi maimutica
 Sopti, rosindu-se usor,
 Dar fara urma de sfiala:
 -Desi sunt inca foarte mica
 (Abia la toamna merg la scoala),
 Nu am decat un singur dor:
 Sa fiu sotie de tenor.
 Deci, daca dragoste exista
 Si daca nu doresti cumva
 Sa vezi o maimutica trista,
 As vrea sa fiu sotia ta
 Si i-a raspuns Apolodor:
 -N-aveam de gand sa ma insor
 Dar, fiindca dragoste exista
 Si nu mi-ar fi placut nici mie
 Sa vad o maimutica trista,
 Sunt gata pentru cununie...»

EDIT: nu este postată toată, nu am găsit-o integral

Favourite Worst Nightmare - Arctic Monkeys


panică. panică. panică.

CHIONOFOBIE

Și nici n-a nins atât de mult. Fir-ar să fie, urăsc zăpada. Frigul. Ultima oară când a nins mult a fost acum vreo 2 ani cred și de atunci am dezvoltat o fobie pentru zăpadă (care în termeni specializați se numește chionofobie). Ieri visam la vară și 40 grade C, iar azi când trag draperia văd că am fost teleportată în Antarctica. Sper să nu țină mult. Chiar sper. Și dacă tot a venit, sper să se oprească să pot face niște fotografii (pe principiul răul e rău, dar e bun cât timp ne putem folosi de el).

M.

gust. morală. frumos. doar teorie

"Gustul poate favoriza moralitatea conduitei, [...]; dar prin el însuși și prin influența sa, gustul nu poate produce niciodată ceva moral." – F. Schiller

Ce părere aveți, sunt gustul și moralul la poluri opuse? Se poate să ne placă ceva care este moral? Gustul propriu reflectă ceva imoral? Dacă lumea se învârte în jurul unui gust imoral, atunci de ce moralul nostru are standarde diametral opuse? Ar trebui să dăm definiția moralului prin imoral? Dacă gustul ne definește, de ce am mai creat standarde morale? Sunt indiferent imposibile și ne fac să ne ascundem mereu gustul.
Sau poate că a urma gustul înseamnă a merge către autodistrugere (ce e interzis e plăcut, ce e plăcut nu e benefic pe termen lung) și de aceea avem nevoie de morală?

M.

vineri, 24 ianuarie 2014

Spem In Alium - Thomas Tallis



(lat. spem in alium - en. hope in any other)

dubioasă treabă, dacă știți ceva lămuriți-mă și pe mine

M-am culcat la vreo 5 noaptea trecută, cu toate că nu-mi era somn, după ce scrisesem și recitisem ceva de mai multe ori, după ce învățasem chiar și după ce făcusem curat. M-am trezit pe la 9 și-un sfert (cred) și nu-mi e somn. E dubioasă treaba pentru că o zi înainte m-am culcat la 10 seara și m-am trezit la 11 dimineața murind de somn. E pe bune chestia cu "dormi puțin și te simti mai bine decât dacă ai dormi mult"?
Tot ce am făcut a fost să beau 2 căni de ceai negru noaptea trecută. Are efect atât de puternic? Dacă da... nyunyunyum, mi-am găsit partenerul în viață! Cafeaua nu mai făcea față și am zis să încerc și ceaiul negru, dar... uau.

M.
P.S. fulguieee fulguieee deci aproape ningeee

frapant. 94. poezii

M-am apucat așa, într-un moment de toleranță ciudată, să îmi număr poeziile. Am ajuns la un total de 94 de poezii, which is weird. Mă așteptam să fie în jur de 50... 94 e un număr dubios. Adică e anul în care m-am născut. Totuși, s-ar putea să fie mai multe, că n-am numărat decât poeziile de pe blog și am mai adăugat câteva de pe wattpad. Mai am unele prin niște documente mai vechi...
Deci... revin la requiem.

M.

joi, 23 ianuarie 2014

Ellie Goulding - The Writer


But I've got a plan
Why don't you be the artist; and make me out of clay?
Why don't you be the writer and decide the words I say?
Because I'd rather pretend
I'll still be there at the end
Only it's too hard to ask... won't you try to help me

Linkin Park - Waiting for the End



Rocking every revision
Until we get it, forget it

instantanee

# după ce am pierdut portofelul cu toate actele, am mers la un ziar să le declar pierdute, pentru că altfel nu puteam să-mi fac alt carnet de student și altă legitimație. Printre altele, fata de la casă la acel ziar avea un accent sâsâit și mai vorbea și pe nas, încât la un moment dat am crezut că vorbește în engleză combinată cu franceză și am încercat să-mi dau seama ce zice, dar n-am avut nici-o șansă; am pus-o să repete de vreo 3 ori; cred că avea și aparat dentar.

# azi am luat ziarul și după ce am dus actele necesare la facultate (frate, mai erau acolo cereri din noiembrie pt. a le face acte noi, chiar așa de greu este să semnezi ceva?! îmi imaginez că eu o să le primesc pe ale mele la paștele cailor...) m-am uitat puțin peste el; am dat de anunturi matrimoniale; cele mai multe vorbeau despre căsătorie. cum naiba pot unii oameni să facă asta?... oare chiar le merge? aș vrea să scriu un articol despre ei, dar nu am cum, n-am destule informații.

# o viață perfectă este o viață fragilă. sigur, orice viață e fragilă, dar cele perfecte sunt mai predispuse la căzături dure decât cele simple, pentru că cele simple au mai trecut prin căzături, iar cele perfecte vor muri din prima....

# cred că o propoziție formată din 5 cuvinte e îndeajuns cât să îmi dea de scris vreo 5 pagini, deci n-o să "mă pun pe învățat" așa cum tot zic de vreo câteva zile, ci o să mai trag de timp pentru că nu mă pot concentra destul.

# vecinii au "concert" din nou. serios, oameni buni, serios?

# mă sună maică-mea, mă întreabă ce fac. între timp taică-meo era lânga ea la tv. ea îmi zice să învăț, că am dormit toată ziua. mai vorbim ce mai vorbim, închide. peste 5 minute mă sună taică-meo: să înveți, înveți mai întâi pentru un examen, apoi pentru al doilea și tot așa. câte mai ai? 6? până pe 6? ok... deci să le iei pe rând.... klefnkldsjngklfdjgoesruitgr!!!!! normal că le iau pe rând. normal că încerc. normal, normal, normal. cum pot să-mi spună amândoi același lucru de o mie de ori? parcă nici nu-mi mai vine să fac asta, gândindu-mă la cineva care-mi contorizează mișcările, de care depind. ok, exagerez, dar...

[leapșa] cărți

Leapșă de la Ramona, foarte tare. :3

1. Ai un loc preferat in acasa unde citesti?
De obicei în pat.

2.Semn de carte sau o hartie la nimereala?
De obicei îmi e prea greu să caut și să pun un semn de carte (dacă nu are cartea) și pun orice hârtie prind.

3.Te poti opri din citit oricand sau iti stabilesti un capitol exact, o pagina, etc?
De obicei citesc seara înainte să adorm. Atunci când nu sunt obosită și e vreo carte care îmi place o citesc pqnă la capăt. Când sunt obosită mă opresc atunci când mi se închid ochii.

4.Mananci sau bei in timp ce citesti?
Manânc, beau.

5.Poti sa citesti in timp ce asculti muzica sau te uiti la Tv?
Nu.

6.O singura carte odata sau mai multe in acelasi timp?
Una la care citesc mai des, câteva la care citesc mai rar.

7. Citesti cu voce tare sau in gand?
În gând.

8.Cuvant cu cuvant sau sari unele pagini?
Dacă nu-mi place ce am de citit, maisar și pagini. Multe.

9.Indoi coperta sau arata ca noua cand o termini? (nu sunt sigura ca am tradus bine)
Nu îndoi foi sau coperți.

10.Scrii pe/in carti?
Nu.

miercuri, 22 ianuarie 2014

[leapșă] detalii, detalii

Ieri mă gândeam la o leapșă, azi Ramona a postat pe blogul ei una cu cărți. Sunt prea obosită ca să scriu la cea cu cărți, dar mâine o s-o fac. Până un alta am făcut una mică și simplă. :3 Here's to find more about me.
M.


SUNT omul care face lucrurile invers

AS VREA să pot opri timpul în loc

PASTREZ un obiect care îmi place chiar dacă nu am nevoie de el

MI- AS FI DORIT să am bani cât să călătoresc prin toată lumea

NU IMI PLACE să stau mult timp într-un oraș

MA TEM că voi îmbătrâni și voi vrea să mă sinucid

AUD mereu oameni care sunt nefericiți

IMI PARE RAU că prin felul meu de a fi rănesc oamenii

IMI PLACE fotografia

NU SUNT înaltă

DANSEZ rar

CANT în fiecare zi

NICIODATA nu am mers în Tokyo

RAR nu mă plictisesc de ceva repede

PLANG cam în orice situație emoționantă (sau plângeam, în fine, anul ăsta n-am făcut-o)

SUNT CONFUZA când proful de Teoria Literaturii zice ceva, apoi își schimbă părerea, apoi revine la ce a spus, apoi și-o schimbă din nou și tot așa de vreo 10 ori

AM NEVOIE de o sticlă de JD's

AR FI TREBUIT să fac o alegere mai bună acum 9 ani

AS PUTEA să învăț să cânt la pian

Villa Lobos - Bachianas Brasileiras



'cause 50 shades

clișee jurnalistice

Jurnaliștii au niște clișee din care nu ies orice le-ai face. Unul dintre ele este "iarna își intră în drepturi", pe care l-au învățat de la doamna învățătoare în clasa I și care li se pare că-i face să parcă mai artiști / mai inteligenți.
Sună atât de urât încât mă întreb ce facultate or fi făcut, pentru că la Jurnalism în București trebuie să îți scrii pe foaie și creierii ca să intri.

M.


marți, 21 ianuarie 2014

nu omorâm oameni, punct.

uite, nu vreau să fiu fără inimă, dar unele femei și-o merită și chiar dacă îmi pare rău de durerea lor, nu pot să nu le condamn.

http://justitieoarba.com/2013/11/30/comunismul-prin-ochii-unei-femei-insarcinate/

nu sunt de acord cu avortul, indiferent de regim. e același lucru cu a omorî un om de 5 / 20 / 100 de ani. probabil e singurul lucru cu care nu sunt de acord când vine vorba de liberul arbitru.

desigur, ca adult, poți sa te omori pe tine, pentru că e alegerea ta.
M.

modern

Cred că asta e chintesența femeii de tip modern până în jurul vârstei de 60 de ani, când totul revine la dependență, teamă, crize, singurătate:

"O femeie deșteaptă sărută, dar nu iubește, ascultă, dar nu crede și părăsește înainte să fie părăsită." Marilyn Monroe

M

luni, 20 ianuarie 2014

idioțisme

În dicționar, în dreptul lui ghinion, ar trebui să scrie numele meu și o scurtă biografie.
Ce am mai făcut în ultimul timp?

INUNDAȚIE
mi-am pierdut portofelul cu TOATE actele
mi-am agățat bluza preferată (asta e o catastrofă naturală!)
(și mă gândesc ce bine e că nu sunt acum acasă, că dacă aș fi fost față în față cu ai mei în momentul în care le-am spus că am pierdut toate actele s-ar fi iscat o furtună care m-ar fi ras de pe fața pământului; îmi e groază de secretara de la facultate. GooOooD)

M.

teatru

M. aștepta probabil să fiu surprinsă de faptul că a băut singură o șampanie
– era fericită că a reușit să intre în sesiune.
Lui Red i se părea o noutate faptul că a citit ceva într-o seară
– dar eu eram moartă.
Inertă. Hai să zâmbim și să-i facem pe ceilalți fericiți.
Ești fericită, iubito?
– apoi îi recit un sonet de Shakespeare.
Pierde-ți intensitatea, alunecă-mi printre degete:  făină, lapte, arde!
– plimbă-te dezbrăcată prin casă, vrei să mă seduci?
zâmbete, zâmbete. aplauze.

Carmen - Lana del Rey

Darling, darling, doesn't have a problem
Lying to herself cause her liquor's top shelf
It's alarming honestly how charming she can be
Fooling everyone, telling them she's having fun
She says, "You don't want to be like me
Don't wanna see all the things I've seen
I'm dying, I'm dying
She says, "You don't want to get this way
Famous, and dumb at an early age
Lying, I'm lying
The boys, the girls, they all like Carmen
She gives them butterflies, bats her cartoon eyes
She laughs like God, her mind's like a diamond
Audiotune lies, she's still shining
Like lightning, white lightning
Carmen, carmen, staying up till morning
Only seventeen, but she walks the streets so mean
It's alarming truly how disarming you can be
Eating soft ice cream, Coney Island queen
She says, "You don't want to be like me
Looking for fun, getting high for free
I'm dying, I'm dying
She says, "You don't want to get this way
Street walking at night, and a star by day
It's tiring, tiring
Baby's all dressed up with nowhere to go
That's the little story of the girl you know
Relying on the kindness of strangers
Trying cherry knots similing, doing party favours
Put your red dress on, put your lipstick on
Sing your song, song, now the camera's on
And you're alive again
Mon amour, je sais que tu m'aimes aussi
Darling, darling, doesn't have a problem
Lying to herself cause her liquor's top shelf

horoscop

Horoscopul egiptean: Ce zodie eşti şi ce îţi rezervă anul 2014
Hathor (26 mai - 24 iunie)
Hathor era zeiţa egipteană a cerului şi pământului. Expresivi, iubitori şi plini de compasiune, cei născuţi sub zodia acestei zeiţe sunt geloşi şi câteodată invidioşi, dar sufletul le este bun. În 2014 vor avea parte de multă dragoste adevărată şi, spre toamnă, poate chiar se vor gândi să se căsătorească.
SURSA (click pentru mai multe zodii)

Miku says: Iar căsătorie? Dacă ar fi după toate horoscoapele pe care le-am citit în 2014 ar fi trebuit să mă căsătoresc deja de vreo 3 ori. x_x De bani nu ziceți și voi nimic?! :))

duminică, 19 ianuarie 2014

e vorba despre "eu"... [despre schimbare, despre persoanele care cred că nu sunt bune de nimic]

Toți cei care cred că nu sunt îndeajuns de buni pentru ceva... dacă asta simțiți, înseamnă că e adevărat și nu ar trebui să așteptați ca ceilalți să vă spună că nu e așa, pentru că ceilalți vă vor minți din milă sau compasiune sau prietenie sau iubire. Sunt puțini cei care v-ar spune adevărul pentru a vă ajuta. Nu așteptați să vi se spună defectele în față de oameni care nu vă agreează.
Dacă ai impresia că viața ta se duce de râpă, dacă simți că ești controlat de ceilalți, dacă te gândești că nu te iubește pentru că nu te ridici la așteptările sale, atunci nu trebuie să renunți, pentru că tocmai ai conștientizat că trebuie să te schimbi.
E o prostie chestia cu nu mă schimb pentru că alții vor să mă schimb. De ce e o prostie? E o prostie pentru că oamenii o iau ad literam și pentru că merg cu non-schimbarea până în pânzele albe. Oameni buni, schimbarea e bună. Schimbarea e cea care te duce spre evoluție. Cum am fi ajuns noi să avem atât de multe lucruri bune dacă nu am fi fost deschiși la schimbare?
Același lucru e valabil și în raport cu propria imagine. Neîncrederea în sine pornește de la imaginea proprie. Dacă nu te simți bine în pielea ta, nici ceilalți nu te vor plăcea.
Câte ceva despre mine: am 1.55m, 19 ani și arăt de 13. Am avut o perioadă foarte proastă în clasa a 9-a, când am aflat că n-o să mai cresc. Aveam un look neplăcut. Stima de sine era foarte scăzută. Singurele momente bune erau când ziua se termina și puteam să mă bag singură în pat și să dorm – adică să uit de tot. Rutina asta nu a fost deloc sănătoasă, nici pentru mine, nici pentru relațiile mele cu ceilalți. Nici familia nu m-a ajutat, pentru că încrederea în sine fiind scăzută, nu aveam curajul să vorbesc cu nimeni despre problemele mele. Și lumea mea se desfășura într-un spațiu închis, monocrom. Timpul a trecut și am început să văd lucrurile altfel. Am dat peste niște oameni care mi-au spus niște lucruri verde în față și cred că deși a durut ca naiba, mi-au făcut cel mai mare bine. Și eu spuneam că nu mă schimb pentru că vor alții, dar schimbarea era absolut necesară.
Mă gândesc la acele persoane care se lasă conduse de părerile celorlalți, cărora le pasă atât de mult de ce cred ceilalți despre ei încât o simplă afirmație că "nu-mi place bluza ta" sau "nu te iubesc" ar putea să distrugă o persoană. Sunt mii de adolescenți care se sinucid pentru că prietenii lor nu-i plac și acest lucru se datorează nedeschiderii către nou. Nici "cei mari" nu vor să-i susțină, nici ce de vârsta lor nu vor să-i accepte.
Schimbarea începe cu mine. E un mine universal. Privește-te în oglindă. Îți place ceea ce vezi? Închide ochii și gândește-te la ce faci. Îți place ceea ce faci? Schimbă ceea ce nu ți se pare bun. Dacă nu-ți place modul în care îți stă părul, s-ar putea să fie nevoie să te tunzi. Înconjoară-te de lucrurile care îți aduc bucurie.
Dacă ai în jurul tău oameni care te deprimă, nu mai sta tu în compania lor. Dacă ai părinți care te opresc din a face ceea ce-ți place (a nu se înțelege droguri și alte auto-distrugeri, asta e alta poveste), atunci nu ține cont de ei. Părinții tăi sunt oameni asemeni ție, care nu au o rețetă a perfecțiunii. Părinții tăi sunt poate mai neștiutori decât tine, dar nu asta contează. Ai propriul tău cap și puterea de a-l folosi.
Un fapt despre mine: nu le arăt alor mei ce scriu și motivul e simplu: ei nu simt ceea ce simt eu, deci prefer să păstrez ceea ce scriu pentru mine și cei ca mine. Înainte de a publica Atracție, mama credea că eu copiez poezii din alte cărți și mă laud că ar fi ale mele. Taică-meo a citit câteva pagini din Atracție și a zis că nu-i place. Lucrul ăsta e absolut normal și ar fi imposibil să le cer să înțeleagă ceea ce trăiesc eu, așa cum nici eu nu aș putea să le înțeleg bine concepțiile care au fost valabile 30 de ani în urmă.
Eu regret multe lucruri pe care nu le-am făcut și din discuțiile cu adolescenții am realizat că sunt mulți în această postură. Nu trebuie să demonstrezi nimănui nimic, trebuie doar să fii bun pentru tine. Restul vine de la sine. Lumea te va trata așa cum tu te tratezi și cum îi tratezi pe cei din jur.

You Only Live Once
Miku

Evanescence - Bring Me To Life



Got to open my eyes to everything
Without a thought, without a voice, without a soul

ce nu înțeleg eu la un bărbat divorțat...

Credeam că am scăpat (la Craiova am toate tipurile de vecini posibili: vecini care ascultă manele la maxim, rock la maxim, pertrecăreții din fiecare weekend, certăreții, cei care dau televizorul la maxim...). Îmi doream niște vecini liniștiți. Nu, îmi doream niște vecini cu capul pe umeri. Oameni raționali. NORMALI.

Fix lângă garsoniera mea stă un bărbat de vreo 40 de ani, dovorțat, fără copii. Partea cretină e că fosta sa soție vine în fiecare seară la el și se ceartă. URLĂ oamenii ăștia. Pe cuvânt că n-aș fi atât de scârbită de ei nici dacă i-aș auzi în timp ce și-o trag.

Cât pot să regret că nu am luat boxele de la Craiova. Lasă, cumpăr eu și pentru aici. Curând, curând.

Nu înțeleg. Dacă s-au despărțit, de ce mai vine aia la el? Doar de dragul cerții? Tot ce îmi doresc e să am un topor, să îl aștept în scara blocului și să îl ... îi fac ceva. Nu îl înțeleg pe el, de ce o torturează pe ea în halul ăsta (ea plânge de fiecare dată). Nu îl înțeleg. Mai are puțin din viață, de ce nu trece la alta?!

GOD. Într-o zi o să mă mut într-o casă în vârful unui munte. Să nu mai aud nimic de la oameni.

M.

oameni care arată genial pe stradă

sebastian bach
Eram ieri la Unirii și o așteptam pe M., când a trecut pe lângă mine un tip cu o chitară în spate care mai întâi mi s-a părut că arăta ca Georg din TH când avea părul lung și vreo 16 ani, apoi mi-am zis că sigur mai era cineva și mi-am amintit de Sebastian Bach care arăta cam așa (foto) când era tânăr.
Ce am făcut? Păi am mers după el vreo câțiva metri. Arăta genial acel tip și aș fi vrut să-i fac vreo câteva poze, dar aparatul meu e aproape mort, iar telefonul face poze proaste proaste proaste.


Miku

HIM - Your sweet 666



And I'm ready to take your 666 in my heart

requiem

requiem:
« – Mereu am crezut că ai ceva special, zice și râde înnecându-se.
O urmă de regret mă bântuie, dar dispare imediat ce aduce vorba de familie. Nu a existat niciodată familie.
– Am iubit-o, îmi zice și mă întreb dacă otrava a fost prea puțină. Ar fi trebuit să moară până acum. Poate că îngerii lui îl ajută. Poate că Raiul s-a unit și îl ține în viață din ce în ce mai mult pentru a ne ucide pe toți.
– Pe tine te-am iubit, dar pe bastardul ăla... Râde din ce în ce mai greu, dar continuă să râdă.

sâmbătă, 18 ianuarie 2014

H&M, mon amour

Într-o zi o să încep să scriu poezii de dragoste pentru H&M, I swear! :))
Am fost azi după aproape o lună în care nu mai bântuisem prin mall și am găsit un pulover drăguț la H&M și o pereche de urechi de pisică. :3

dun dun dunnnn

Miku




vineri, 17 ianuarie 2014

fetelor, hai să vorbim despre menstruație


Atenție baieți, lăsați cititul deoparte pentru seara asta, postul ăsta nu e pentru voi.

Bun, scriu postarea asta între două etape de borât.
Sunt două tipuri de a simți mentruația:
1. modul soft, în care simți ceva, o durere, ceva, de burta, dar foarte slabă, mai degrabă un disconfort
2. un buldozer combinat cu o maimuță turbată spintecându-ți matele, spatele, vaginul, ovarele și tot ce o mai fi acolo

Eu fac parte din categoria a doua. De fapt, s-ar putea să fiu o combinație nereușită în funcție de cât de ne-gros îmbrăcată ies afară, de cât de mult stau cu fundul pe chestii reci sau descuță pe chestii reci.
Ideea e că vreau să vorbesc despre medici și durere.
În Craiova, medicii de stat mai sunt cum mai sunt; pe jumătate incompetenți, pe jumătate experimentați. În București... lucrurile stau altfel (în sensul că e mai rău).
Data trecută când am simțit că o sa-mi dau ultima suflare, am sunat la salvare (e un obicei pe care îl practic din Craiova – atunci când simt că o să mor din cauza unei nenorocite de menstruații sun la salvare, ei vin, îmi fac o injecție și pleacă). S-a întâmplat însă ca în București să nu fie în stare să-mi facă o nenorocită de injecție care să calmeze durerea. Au venit și mi-au dat metrocloropamid pentru vomă, ceea ce deja luasem. Și mi-au dau rețetă pentru probleme cu stomacul și dismenoree (diaree, mă) și alte aberații. Și mi-au spus să țin regim!

Frate, chiar sunt atât de incompetenți doctorii? Până și eu știu mai bine ce ar trebui să administrezi în caz de urgență menstruală.

Mă scuzați, mă duc pentru o nouă rundă de borală. Parcă aș fi băut 5l de bere noaptea trecută, nu alta. Geeeeee!!

Miku
P.S. ați observat și voi că în periada chiar premenstruală mirosul se dezvoltă enervant de mult, de parcă am fi gravide sau așa ceva?!

joc și joacă? în fond, totul se reduce la joc

Nu m-am mai gândit la asta până acum (priviți imaginile de mai jos), dar dacă ar fi să o luăm așa, faptul că fetele se joacă cu păpușile (mame, activități ce necesită efort psihic mare), iar băieții cu mașinile (activități inițial practice ce necesită efort fizic mare) ar trebui să ne spună ceva. Dar faptul că eu m-am jucat cu mașinile (în mare parte deoarece frate-meo îmi cumpăra mașini frumoase, dar adevărul e că păpușile chiar nu-mi plăceau) ce spune? Dar faptul că mie nu-mi plac copiii ce spune? 
E adevărat. Sunt o persoană superficială, duală și de cele mai multe ori falsă, dar acest temperament s-a dezvoltat în condițiile societății și locului în care trăiesc și luând în considerare cât de des îmi place să schimb totul și câât de des îmi schimb plăcerile și părerile, peste un timp nu voi mai fi așa.
Prin urmare, are dreptate Carrie? (imaginile sunt din serialul Sex and the City, episodul 13 - Games People Play, sezonul al 2-lea)

Miku






Adam Lambert - Mad World



When people run in circles, it's a very, very
Mad world

CUT. schimbăm, schimbăm. ACTION

# am mâncat foarte multă înghețată în ultima săptămână și știu ce am de făcut pentru a nu mai face asta: 1. să cumpăr înghețată care nu-mi place; 2. să nu mai cumpăr înghețată deloc. (hehe, ce funny ești Miku, tu chiar crezi că o să faci asta?)

# Paris. obsesiv, Paris. nu știu ce m-a apucat, dar e de rău. e tot ce am în cap. e rău de tot. rău. rău. rău.

# brioșe... da, brioșe. hmmm. brioșe. vă plac brioșele? oare cele din Paris cum or fi? sau în Paris erau cornurile?

# am intrat într-o alimentară să iau pâine și mi-au căzut ochii pe o pungă de madlene. niciodată nu mă învăț minte. niciodată. madlenele nu sunt bune, brioșele sunt bune. merg și madlenele, la vreme de disperare în desert (corect, conform DEX-ului, sunt tot brioșe, dar probabil sunt varianta cea mai ieftină și proastă brioșelor);

# am luat 9 la primul examen; le-am zis alor mei sa se bucure cât mai au ocazia, că vin vremuri grele :))

# azi am descoperit (how cruel!) că e interesting să plătești cu cardul. uite-așa, puf, puf, puf. tit tit tit.

# meridian taxi!

Miku

era să zic... suntem în 2014?

Citeam un articol despre un film care va apărea în 2015 și m-am oprit puțin să mă gândesc în ce an mai suntem. De revelion eu eram cretina care zicea "la mulți ani 2015". De ce? Nu-mi place cum sună 2014. Trecând peste prostiile personale, 2014 e un număr banal. Nu vi se pare și vouă banal? 2014. N-are nici-un farmec. 2014. Nimic special. 2014. Nici-un fâs. 2014.

2014.
Miku

cred că am fost drogată noaptea trecută...

... sau beată, pentru că nu-mi mai aduc aminte nimic

Și cel mai freaky e că e din cauza somnului. Am vorbit la telefon cu vreo 3 persoane diferite, dar nu mai știu nimic din ce am zis.
Mai toată săptămâna am avut programul ăsta: somn 2 ore, trezire, citește, memorează, examen, cursuri, pauză, somn 4 ore, cursuri, acasă, relax 30 min, memorează, citește, somn 4 ore, dimineață, cursuri, examen, memorează și toooot așa. Finalitatea e că m-am culcat pe la 8 și m-am trezit la 6 (m-a trezit telefonul) azi dimineață, dar pic în continuare de somn.
Ideea e că nu e nimic neobișnuit, all my life was like this; în liceu, cel puțin înainte de teze și lucrări, eram la fel, numai că nu aveam atâtea ore la școală și nici atâtea examene.

Și în timp ce dormeam noaptea trecută m-au mai sunat persoane (O.K., nu era noapte, era cam 9-10 seara) și chiar am vorbit și cu maică-mea și știu că am obiceiul ăsta ca atunci când dorm și mă trezește cineva să vorbesc la telefon vorbesc de parcă aș fi complet trează, cu toate că eu nu prea realizez ce spun.

Deci. Ăăăă, dacă am norocul și trec de examenele astea (măcar jumătate dintre ele), s-ar putea să mai învăț câte ceva și pe parcursul semestrului. Doar așa, din comapasiune pentru mine.

Miku
P.S. tocmai am recitit postarea și am văzut că erau niște exprimări în concordanță cu faptul că mor de somn; am modificat, dar pe asta vi-o arăt aici:

miercuri, 15 ianuarie 2014

m-am gândit că ar fi bine să... schimb facultatea

Stop. Cei care se impancientează: n-o faceți. Până nu mă dau ăștia afară la Litere (si intenționez să nu-i las), eu nu plec de aici. Am început, termin.
Dar aș vrea la cursurile de rock de la una dintre următoarele universități:  Indiana, Nottingham sau Stanford. AICI ceva mai multe detalii. Ideea e că... urăsc România și punct.

Miku

marți, 14 ianuarie 2014

Placebo - Running Up That Hill



And if I only could,
Make a deal with God,
And get him to swap our places,
Be running up that road,
Be running up that hill,
Be running up that building.
If I only could

despre copilul cu "nu te mai iubesc"

Ziceam în postarea anterioară de copilul care țipase în gura mare că n-o mai iubește pe mă-sa.

Situația de fundal:
Duminică la biserică, o fetiță tot îi zicea mă-sii că vrea un ou de ciocolată. Voia neapărat să plece și tot spunea asta, la care mă-sa îi răspundea că o sa-i ia, dar aia mică o ținea una și bună cu oul ei. Apoi zicea că vrea să plece, că nu mai poate, că a obosit, iar mă-sa i-a zis că nu pot sa plece acum. Tonalitatea folosită de mamă era una care spunea ceva de genul: măi copile, mă scoți din sărite. La un moment dat mă-sa i-a zis să tacă pentru că o face de râs, apoi i-a zis exact așa: "ai să mă bagi în pământ!! vrei să moară mama? cine o să mai aibă grijă de tine?". I-a repetat asta de vreo două ori. Evident că aia mică n-a priceput nimic din ce i-a zis mă-sa, ce naiba să priceapă un copil de 6 ani despre băgatul în pământ și moarte? În cel mai bun caz și-a format o imagine despre mă-sa care o să se bage sub pământ cum își îngropă copiii picioarele sub nisip la mare.

Ce am constatat eu:
Mă-să nu avea nici măcar o idee despre cum s-o calmeze pe fie-sa, mai mult de atât, o făcea să se simtă vinovată pentru ceva ce nu era vina ei. Era absolut evident că fetița folosea scuza cu oul de ciocolată ca să plece din biserică pentru că e plictisitor pentru un copil de vârsta ei să stea 4 ore la biserică, în plus, mă-sa nici măcar n-o lăsa să stea jos, deci era probabil obosită.
Ce nu înțeleg unii părinți e că un copil la vqrsta aceea nu se poate concentra mai mult de 20-30 minute pe un anume lucru, cu atât mai mult la slujba de la biserică. Unii părinți știu asta și le iau copiilor lor o carte de colorat sau niște jucării.
La un moment dat, când fetița s-a așezat pe jos, chiar pe marmură, o femeie din biserică i-a dat o pernuță din aceea specială pe care se stă în genunchi, iar mă-sa i-a dat-o fetei, dar fetița (evident) a respins-o. Normal că cea mică a respins-o, ar fi făcut orice ca să își demonstreze plictiseala.

Finalitatea:
Când mă-sa a început să o certe ca vorbește tare, fetița a spus că nu o mai iubește. Desigur că mama s-a simțit prost, dar evident tot ce a gândit ea e că fetița ei chiar vrea să îi facă în ciudă. Nu era cazul. Fetița era doar obosită, iar mama nu pricepea asta.

Concluzia reală:
Unele mame sunt vite încălțate în pantofi de mamă și ar trebui duse cu forța la cursuri parentale. Sau sterilizate, ce naiba.


Miku

luni, 13 ianuarie 2014

constatare

E 6 dimineața (O.K., aproape 7) și e întuneric afară. Am cursuri de la 8 și nu m-am mai trezit la ora asta de un milion de ani.
Tocmai mi-am dat seama de un lucru destul de important: părinții ar trebui să lase mai multă autonomie copiilor lor. Adică dacă acum aș fi fost în Craiova, aș fi spus o scuză și nu m-aș fi dus. Dar pentru că sunt aici mă simt vinovată dacă nu mă duc și mă simt de parcă m-aș minți singură, iar chestia asta nu merge.
Deci părinți, aduceți-vă aminte de voi la vârsta copiilor voștrii.
Apropo de părinți, o să scriu ceva mai tarziu despre o mămică foarte cretină care-și trata copilul într-un mod foarte cretin iar fie-sa a ajuns să țipe în așa fel încât să se audă în toată încăperea: "mami, nu te mai iubesc!". Copilul avea maxim 6 ani.

Miku

duminică, 12 ianuarie 2014

Lim Kim - Goodbye 20



SOON

My 20 is gone and I haven’t done anything
My 20 is gone, I only looked around during my 20

așa că (emo, hipster, santa maffy)

Îmi e dor de EMO. Cei mai de vârsta mea știu sigur de emo și ce a fost și ce s-a ales. Praful. Înainte de emo cred că a fost trendul ăla 80'ist colorat retro, generația flower power.
Dar EMO a fost genial. Vedeai pe stradă adolescenți cu părul colorat sau negru și aveau haine colorate sau negre și mie îmi plăceau atât de mult și mereu mi-am dorit să mă îmbrac așa, dar eram prea speriată că o să mă dea mama afară din casă dacă m-aș vopsi, chiar și pentru o șuviță albastră.

Partea proastă la EMO e că o cam luaseră razna, gen... își tăiau venele, stăteau singuratici (dar în grup :)) ), aerul era cam trist și ar fi fost prea sadic pentru mine.

Ideea e că dacă ne uităm la curentele astea, fiecare are câte-o mentalitate. Hipsterii de azi sunt înfumurați că vor să fie unici. Numa' că stilul fiind hipster și omul voind să fie hipster, se îmbracă exact ca un hipster. Deci hipster adunat cu hipster dă mai mulți hipsteri care se îmbracă la fel, deci a devenit o modă și nu un curent.

EMO was better. Nu oricine era emo. :))

Miku


sâmbătă, 11 ianuarie 2014

2 chestii tâmpite de săptămâna asta

E O.K. să se întâmple lucruri tâmpite, nu-i așa? Ca să nu poți zice că viața e prea monotonă. Dar când ți se întâmplă deja aproape în fiecare zi din săptămână e... poate puțin prea mult.

primul lucru tâmpit
Mai întâi, toată săptămâna a fost coadă la casele speciale pentru elevi și studenți de la metrou. Cozi din alea de 100 de persoane, la care stai ore întregi. Luni dimineața nu aveam idee că există așa ceva, așa că m-am dus să-mi iau abonament la stația X. Când am ajuns acolo, o coadă uriașă. Am renunțat, noroc că mai aveam o cartelă cu 5 călătorii. După-amiază m-am dus din nou, dar închiseseră (la ora 13:00). A doua zi m-am dus la Universitate, dar acolo era o coadă și mai mare. Am mers pe jos până la Unirii, unde era și acolo coadă. Am zis că n-am încotro și am stat la coadă.
A treia zi, seara, am găsit abonamentul de luna trecută care (uitasem de el) expira chiar în seara aceea. Am zis să i-l dau lui V., că poate mai merge ea undeva. A patra zi, dimineața, am observat că i-am dat abonamentul nou și pentru că trebuia sa ajung la cursuri și nu mai aveam altă cartelă, mi-am cumpărat una cu 10 călătorii. Desigur, V. știa că abonamentul expiră așa că l-a aruncat. Noroc că n-a aruncat gunoiul. Ghinion, îndoise cartela și nu a mai mers. Așa că în a cincea zi, seara, mi-am luat un alt abonament. Și uite cum am făcut un abonament pe o lună să coste 75 de lei.
(P.S. ai mei nu trebuie sa afle de finalul poveștii, ei știu că abonamentul recuperat funcționează în continuare:]])

al doilea lucru tâmpit
Al doilea lucru tâmpit constă în faptul că am dat 1 leu pe o pungă de plastic care în mod normal ar costa probabil 0.2 lei.
De ce (pentru ca la metrou totul e mai scump)? Foarte simplu:
Am fost azi la cursuri și când m-am întors am zis să cumpăr pâine și alte de-astea. Am intrat la Profi și am cumpărat o grămadă de chestii, iar când am ieșit afară din magazin mi-am dat seama că nu am nici-o pungă la mine (de-asta nici nu-i zisesem casieriței să-mi dea pungi). Am îndesat o parte din cumpărături în rucsac, iar pe celelalte le-am luat în brațe. M-am dus să iau pâine, apoi am intrat la metrou. La metrou e un magazin de pâine și au o pâine feliată destul de bună pentru sandwichuri, așa că am mai luat încă o pâine și i-am cerut și o plasă. Și-mi zice: 0.7 lei. I-am dat repede banii pentru că venea metroul și n-am mai stat să casc gura, aveam oricum nevoie de o plasă pentru că nu aveam cum altfel să țin toate cumpărăturile. Și când am ajuns acasă mi-am dat seama că mai am 2 pâini. Și am făcut 5 pâini. Și mă gândesc că e bine că eu mănânc multă pâine, că altfel aș fi părut o idioată și mai mare. Și am mâncat deja o pâine. Chestiile astea or să se depună cândva, nu-i așa? N-au decât să încerce, eu și Pilates facem o echipă buna.

Miku

vineri, 10 ianuarie 2014

instantanee

#mănânc un măr, dubioasă treabă, nu-mi plac merele
#vreau niște Merlot sau Cabernet sau orice vin bun care are o culoare foarte închisă
# vreau să adorm și să mă trezesc în iunie sau când s-or termina toare examenele, și să fie foarte cald afară
# mâine (SÂMBĂTĂ) am cursuri și-mi vine sa-mi smulg părul din cap, pentru că NICIODATĂ, din clasa 1 și pănă la fin liceului nu m-am dus la recuperări, dar facultatea m-a "prostit", m-am dus la aproape toate orele, iar înainte de Crăciun am mers până vineri; visul meu cu: "la facultate trebuie să te duci doar la examene" a dat fail, era valabilă chestia numai pentru cele private
# abia aștept să vină mama acasă și să-mi aducă înghețată. punct.

Miku

joi, 9 ianuarie 2014

Dvorak




Placebo - Special Needs



Just 19 this sucker's dream I guess I thought you had the flavour
Just 19 and dream obscene with six months off for bad behaviour
Remember me when you're the one who's silver screen
Remember me when you're the one you always dreamed
Remember me when everyone's noses start to bleed
Remember me, special needs

pufuleți simpli și malefici

Care a fost ultima oară când ați mâncat pufuleți simpli? Da, acei pufuleți simpli care se presupune că sunt din făină de mălai, pe care toți îi știm încă de când eram mici (pe vremea noastră), alături de pufarine (cele mai dezgustătoare creații dulci) și eugenii?
Ați observat că pufuleții simplii sunt addictive? Vi s-a întâmplat și vouă ca după ce mănânci câțiva să nu te mai poți opri până ce nu termini punga și apoi să vă doriți și mai mulți, apoi să vi se facă rău de la prea mulți?
Da... dubioasă treaba. Hai să invocăm teoria conspirației.
În orice caz, pe lângă ingredientele clasice (făină de mălai, ulei vegetal, sare iodată), sigur mai conțin și elementul secret care te face să te îndopi până la epuizare. :))

Miku

miercuri, 8 ianuarie 2014

greva foamei?

Niciodată niciodată niciodată nu am înțeles de ce ar face cineva greva foamei. Acum câțiva ani a fost o profesoară care a făcut asta, am impresia că era împotriva lui Băsescu sau așa ceva. A stat vreo lună cu perfuzii în mână, apoi a renunțat.
Azi erau la Universitate câteva persoane care erau solidari cu ceva... nu am reținut cu ce anume și care făceau greva foamei. Era scris mare și colorat "greva foamei, solidari cu...".
O.K., întrebarea mea este de ce?
De ce fac oamenii greva foamei? Niciodată în România nu s-au rezolvat lucrurile în acest mod. Până și mie mi se par penibi. Nu, frate, dacă vrei schimbare, trebuie să ieșim toți în stradă, nu să facă 5 persoane greva foamei.
De ce? Pentru că nu îi pasă nimănui că te înfometezi tu, cu atât mai mult statului. Un mort în plus? Nimic mai bun, o viață de avut grijă în minus, o pensie de plătit în minus. E atât de simplu.

Miku

luni, 6 ianuarie 2014

instantanee

# București, taci naiba din gură
# am dormit 3 ore noaptea trecută; ce e cu toată liniștea asta?
# cel mai tare lucru pe care cineva l-a spus vreodată despre o poveste de-a mea:
# urăăăăăăăăăăăăăăăsc trezitul devreme; urăsc căldura aia extremă care te face să leșini, urăsc frigul de afară; vreau să vină vara
# vreau înghețată, multă, multă multă înghețată cu topping de ciocolată, alune, straciatella și fructe de pădure (combinație nouă:]])

Miku

duminică, 5 ianuarie 2014

newyearshits



love-time-popularity
you don't say

m.

fortune cookies' revenge!!!

So today I was feeling quite unhappy and I started to open all the Fortune Cookies that came into my google page, but in the end look what one said --->

I think this must be the fortune cookies' revenge, 'cuz I was like... opening them all. :)) Imagine how would it be if those fortune cookies were real cookies. I wonder if they taste good. Have you ever eaten this type of cookies? How are they? (beside addictive:]])

Miku

sâmbătă, 4 ianuarie 2014

Linkin Park - Numb


Melodia asta rămâne preferata mea of all, no matter what. 

I've become so numb I can't feel you there
I've become so tired so much more aware
I've becoming this all I want to do
Is be more like me and be less like you


panic panic panic


Easy to say, really hard to do. So I got used to talk about requiem with Red before sleep and the fact that we won't talk face to face for the next 2 months is creeping me out. I love this story and I think it'll be quite nice if I finish it and Red and I have spent a lot of time talking about Tom and David (the main characters) and and and this is how I learned a lot about them.
And this is the panic before leaving. And it feels like I'm never gonna finish this story. And my sister had some bad bad bad nightmares and for the God's sake I think I'm gonna die and it's not about dying but I really really want to finish this story. It's just about the story.

Miku

Video-recenzie-interviu: "Divergent" de Veronica Roth


Nu v-am mai arătat demult vlogul, nu-i așa? Acesta este cel mai recent episod. Voi ați citit "Divergent"?

Miku

vineri, 3 ianuarie 2014

"eu sunt cadru didactic de 15 ani!"


Ce s-a întâmplat azi? Păi am mers eu frumușel cu maică-mea să cumpărăm o draperie. Și maică-mea a zis: știu că erau în Bănie pe vremuri... Așa că am mers în Bănie. Măi copii, să nu vă duceți acolo; 3 motive pe scurt: produse de cea mai proastă calitate, muzică de fundal groaznică, înghesuială teribilă, vânzători băgăcioși. Am plecat repede din Bănie și maică-mea a zis: hai să trecem prin piață să luăm niște salată verde. Du-te în Piața Mare și n-o să-ți mai vină să mănânci nimic. Oare face cineva vreodată curat acolo?! N-am mai luat nimic și ne-am dus în Sucpi. În Sucpi s-au mai schimbat câteva lucruri, dar vânzătoarele sunt extrem de antipatice (mai întâi se bagă în sufletul tău că uite ce magnificioșenii are ea de vânzare, apoi e supărată că nu cumperi nimic). Am luat o draperie din Sucpi până la urmă, o să vi-o arăt zilele următoare (pentru că e aproape la fel de închisă ca cea de la Craiova).


Dar haideți să vă spun și faza penibilă.
Eram într-un magazin de draperii, când intră o "domnișorică" de vreo 40 de ani (sau poate 30?), aranjată de parcă s-ar fi întâlnit cu Johnny Depp și începe să dea ordine: vreau să mi-o arătați și pe asta și pe asta și pe asta, etc. Vânzătoarele astea tare amabile (ciudat! - 50% din motivul pt. care cumpărai draperia reprezentă modul drăguț de a se purta al vânzătoarelor) îi arătară tot ce vru ea, apoi se decise. La un moment dat, una dintre vânzătoare îi zise celeilalte: "să notezi ce spune fata", la care se întoarce pupăza și zice: "pe mine mă faceți fată?" Și vânzătoarea: "da, dar v-am spus așa pentru că sunteți drăguță și eu sunt oricum mult mai bătrână decât dumneavoastră". Și zice pupăza: "auziți doamnă, eu sunt cadru didactic de 15 ani, am o prestanță". Momentul culminant. Am pufnit în râs. Eu eram atentă la conversație că na, era imposibil să n-o auzi pe Miss Fițe 2014. Și zice: "eu sunt din Buzești!" (ai di capu' tău fată, pe bune? și ce?)
Oh yea, baby, dacă așa sunt profii din Buzești, atunci sunt cea mai fericită persoană că nu am fost acolo. (Pentru cei care nu sunt din Craiova, Buzești e în primul rând un liceu de centru, fițe, indiferent de ce ar spune cei de acolo; într-adevăr, are rezultatele cele mai bune din oraș, dar profesorii își cam teroriezează elevii olimpici, ca s-o spunem pe-a dreaptă). Nu de alta, dar eu nu suport figurile astea pe degeaba și aș fi fost în stare s-o "drăgălășesc" puțin pe-acea... păpădie. Cu astfel de oameni e clar că n-o să ajungem niciodată nici măcar până la jumătatea groapei în care ne-am aruncat singuri.

Miku
P.S. Și totuși îmi părea cunoscută "micuța păpădie". Acum câțiva ani mai era una în autobuz care făcea crize că nu i-a oferit cineva locul, oare să fi fost tot ea? Parcă semănau puțintel...

sunt acolo, unde?

Da, Fortune Cookie chiar îmi plac. :)) Sunt curioasă cum sunt cele reale.

Acum, ieri au zis ceva de genul "old friends are coming back" și bineînțeles că mi s-a aprins beculețul mai spre seară, când m-am întâlnit cu o persoană din copilărie.

Azi ei zic că sunt aproape acolo. Aș vrea ca "acolo" să aibă un înțeles mai deep, dar sigur merge către faptul că mă întorc în București (în sfârșit!).


Miku

joi, 2 ianuarie 2014

The Cure - Pictures Of You


I've been living so long with my pictures of you
That I almost believe that the pictures are all I can feel


din requiem

vă ziceam că mai scriu ceva numit requiem

« E o frază de-a lu' Schopenhauer care mi-a rămas în minte și pe care mi-o tot repet înconștient și îmi zic frate, vreau să te cunosc, de ce naiba ai murit? "E rău azi și în fiecare zi va fi mai rău, până când se va întâmpla tot ce poate fi mai rău." Și mă gândesc la ziua în care se va întâmpla tot ce poate fi mai rău și-apoi la ce urmează după ea și realizez că visez la fluturași, zambile și unicorni. »

M.

le miku's night pleasure

Nothing can be compared with this amazing-gorgeous-magnificent-dizzy feeling of getting in bed at 4 in the morning after writing only 1 page and a half (which means actually a lot comparing with my writing absence). Take a good book to read before sleeping and you might find heaven for a sec.

Miku

miercuri, 1 ianuarie 2014

prima și cea mai tare provocare din 2014

Am găsit provocarea asta pe Life as you live it și mi se pare foarte tare. Practic la sfârșitul anului o să ai ~ 1400 lei de cheltuit în voie.
Eu o să fac varianta în lei, că în dolari ar fi cam mult pentru bugetul meu, având în vedere că nu lucrez și frec menta pe banii părinților.

provocare pentru 52 de săptămâni
Trebuie sa ai un recipient - de preferat transparent - ca să îți surâdă priveliștea, în care în fiecare săptămână să pui o anumită sumă de bani. În prima săptămână pui 1 leu, în a doua săptâmână 2 lei, în a 3-a pui 3 lei și tot așa până ajungi la cea de-a 52-a săptâmână a anului, când vei pune 52 de lei.
La final vei avea strânși niște bani frumoși pe care îi poți folosi de sărbători sau... în ce scopuri vrei, bineînțeles.
Deci... vedem de Crăciunul următor dacă o să mă țin de cuvânt (deși parcă văd că atunci când o să ajung pe la 40 și ceva o să o cam dau în bară...)

Cei care preluați această provocare vă rog să-mi lăsați un link în comentariu, ca peste un an sa trec pe la voi. :)

Miku



de data asta mi-am învățat lecția

De azi dimineață tot încerc să scriu un post mai de Doamne' ajută... Când tristă, când extaziată, am ajuns la concluzia următoare:


După ce am urmărit videoul din postarea anterioară mi-a venit în minte următorul gând: ce s-a întâmplat cu mine, persoana care nu făcea decât să râdă, să fie optimistă, să îi ajute pe ceilalți și să înveselească oamenii? Mă gândeam că acea persoană a început să dispară pe la vreo 17 ani pe fondul unor evenimente care m-au scârbit și am început să mă retrag cumva într-o carapace; practic am devenit o persoană atât de sensibilă încât dacă cineva ridică tonul la mine îmi dau lacrimile instantaneu.
Ideea e că nu a fost o alegere conștientă și azi s-a întâmplat să mi se aprindă beculețul. Visam atât de mult cu ochii deschiși atunci când aveam 12-13 ani, ce s-a întâmplat cu visele acelea? Îmi doream atât de multe lucruri și îmi imaginam atâtea evenimente și vârsta de 19 ani mi se părea fabuloasă.
Azi am șters tot acel rău care m-a acaparat. Îmi iau înapoi toate zâmbetele false. Nu mă mai compar cu alții, nu-mi mai doresc ce au alții. Oricum, iată-mă azi, aici, goală, nu am rezolvat nimic doar dorindu-mi lucruri să se întâmple. Lucrurile bune se întâmplă oamenilor care lucrează pentru a le obține, iar ceea ce nu obținem înseamnă că nu e bun pentru noi.
De aceea azi încep un jurnal nou.
Să lăsăm în urmă fiecare lucru rău care s-a întâmplat și haideți să ne bucurăm de ce avem, pentru că avem o singură viață.
Gândiți-vă că sunt oameni care nu pot să vadă, să audă sau chiar nici să se miște. Poate că noi nu avem nici-o dizabilitate fizică și putem să alergăm, să ascultăm muzică, să dansăm, să cântăm (chiar dacă suntem mai afoni decât un pelican). Apoi gândiți-vă la Beethoven, care a fost surd, dar care este unul dintre cei mai mari compozitori de muzică clasică. Nu trebuie să fii un geniu ca să trăiești fericit. Trebuie să fii conștient de tine, de persoanele care te iubesc și pe carele iubești.
Desigur că acele lucruri care se întâmplă și te rănesc te dor, dar inspiră adânc, ai puterea de a alege să le lași mereu în urmă și să te concentrezi pe prezent. Nu distruge ceva din cauza a altceva. Nu amesteca problemele între ele.

Fiecăruia dintre noi i-a fost dăruită o viață cu un segment limitat de zile. Să facem din acestea o existență de care cei din urma noastră să-și aducă aminte. E adevărat că trăim într-o țară nașpa, dar nu a fost alegerea noastră să ne naștem aici. Este totuși alegerea noastră să schimbăm realitatea noastră.

Uite un eseu motivațional pe care îl cred (pentru următoarele 5 minute). Merit un Grammy sau ce?:))

Miku
P.S. aha, life sucks, dar în același timp există si lucruri bune, exact ca în povestea cu paharul pe jumătate plin; EU aleg ceea ce VREAU să VĂD

because we are the ones who make our lives

Today - the day of changes - I've started a new diary. Here is my begging.
Today my happy life continues from where I let it 3 years ago.
Today is a new day.
Smile

Miku



Faceți căutări pe acest blog