marți, 15 aprilie 2014

albă-ca-zăpada și cartoful otrăvit

Vine M. acasă cu 4 cartofi mari într-o pungă de Mega Image.
– Na, am cumpărat cartofi, hai să mâncăm nesănătos și să dăm un shot de vodkă. Pentru colocviul pe care-l picai. A doua oară.
Și se apucă și curăță cartofii, până când își aduce aminte de... oglinda fermecată. Ia o oglindă și zice privindu-se:
– Oglindă oglinjoară, cine gătește cel mai prost din țară?
Din spatele oglinzii, răspund eu:
– Eeeeei, măria ta, ai fost cea care gătea cel mai prost, dar acum o altă persoană ți-a luat locul!
Imediat ce a aflat că eu eram pretendenta la titlu, M. a otrăvit un cartof (în timp ce curăța cartofii, a găsit unul verde și a decis că ăla-i cartoful otrăvit) ca să distrugă amenințarea la tronul ei.
Și așa am prăjit noi cartofii, dar când să ne punem la masă și urma ca și eu (aka amenințarea) să mănânc, cineva a sunat la ușă.
Dacă în basme aș fi fost probabil salvată de un prinț pe un cal alb, în realitate am fost salvată de șeful de scară care suna la toată lumea să ceară întreținerea. Deci, practic am fost salvată de facturi. :))
Și între timp cartofii au fost uitați pe foc, s-au ars și... am murit de poftă.

THE END

-m.

Niciun comentariu:

Faceți căutări pe acest blog