vineri, 26 decembrie 2014

"era un corb / l-am întrebat de tine și nu mi-a răspuns nimic"

cele două cuvinte cretine pe care [susțin doar acum că] nu le voi [mai] spune-deține-ucide-admira niciodată sunt de fapt

simple ca salutul unui om fericit
de parc-aș spune [penibilă ca ninsoarea într-o dimineață de martie] Bacovia, Doamne, pe tine ––––– de fapt, ador poezia "Nevroză" de la pagina 22 din volumul "poezii", 1975, București, Minerva, trezește-te din morți, mă, noi vrem mai mult; prin noi nu mi-am dat seama încă la ce mă gândeam [nu gândeam, de fapt, deci nu am cum să-mi dau seama; nu pot decât să inventez valențe pentru schițe frugale]


instantanee

# "Și nimeni nu știe ce-i asta –
M-afund într-o crâșmă să scriu,
Sau râd și pornesc înspre casă,
Și-acolo mă-nchid ca-n sicriu."
- "spre toamnă", p.15

# "La grădina publică, un alcoolic francez
Se uita zâmbind la un strat cu pansele,
Pe pavilionul muzicii era un corb
L-am întrebat de tine și nu mi-a răspuns nimic"
- "[da...]", p.179

# "Iubito, cu fața de mort,
De geniu trăsnit,
De-a pururi monotonă,
Goală madonă,
De crini prăfuită –
În visul meu te port..."
- "psalm", p.115

# " Mai spune s-aducă și ceaiul,
Și vino și tu mai aproape, –
Citește-mi ceva de la poluri,
Și ningă... zăpada ne-ngroape."
- "decembrie", p.19
G. Bacovia, "poezii", 1975, București, Minerva



M.M.M.M.M.M.M.

Niciun comentariu:

Faceți căutări pe acest blog