pentru că eu întârzii cu eseurile întotdeauna și le scriu cu o noapte înainte (pare-mi-se că trebuia să-l fi predat deja), m-am apucat să recitesc ce era de recitit, apoi am dat peste un citat pe care mi l-am notat vara trecută când am citit proza lui eminescu (o spun așa, de parcă aș fi citit mare lucru; nu, doar câteva pagini, înțelegeți voi); și cred, totuși, că am mai pus citatul ăsta pe blog. în fine. ce e frumos, e frumos, indiferent că-l citești prima oară ori a suta oară:
"Ce folos că iubești... Ce folos că ți-ai da sufletul pentru o sărutare, când nu te vrea... Și de ce să te vrea? E nebună să se uite la un om care n-are nici avere, nici frumusețe, nici spirit... Amor? Amor se găsește pe toate ulițele... Și sunt gelos, gelos de trecutul acestei femei, gelos de oamenii cu care vorbește, gelos de tot ce-o înconjură."
– din "Visul unei nopți de iarnă"
– cred că nimic din ce am citit eu (din scrierile lui) până acum nu urlă mai tare a realitate, a omul eminescu
"Ce folos că iubești... Ce folos că ți-ai da sufletul pentru o sărutare, când nu te vrea... Și de ce să te vrea? E nebună să se uite la un om care n-are nici avere, nici frumusețe, nici spirit... Amor? Amor se găsește pe toate ulițele... Și sunt gelos, gelos de trecutul acestei femei, gelos de oamenii cu care vorbește, gelos de tot ce-o înconjură."
– din "Visul unei nopți de iarnă"
– cred că nimic din ce am citit eu (din scrierile lui) până acum nu urlă mai tare a realitate, a omul eminescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu