spunem (?) despre unii oameni că sunt creaturi complete, gândindu-ne probabil la intelectul lor, apoi avem anumite pretenții din partea acestor creaturi complete, crezând că ele, fiind complete, ne pot completa și pe noi. pierdem din vedere 2 lucruri:
1) dacă ar fi într-adevăr complete, nu ar putea să ne completeze, căci ei sunt deja compleți și se pot bucura doar pe sine, însă fiind compleți în interiorul lor și nedepinzând de ceilalți, nu sunt fericiți, pentru că oamenii sunt făcuți în așa fel încât să-și manifeste fericirea mai degrabă în prezența, se zice, a unei alte persoane numite, cel puțin, prieten
2) nu există oameni compleți, căci complet trimite la ideea de perfect, iar acesta ar fi opusul firii umane, așa cum am învățat în mod empiric din istorie (a noastra și a altora; interconectare, interșanjabilitate)
1) dacă ar fi într-adevăr complete, nu ar putea să ne completeze, căci ei sunt deja compleți și se pot bucura doar pe sine, însă fiind compleți în interiorul lor și nedepinzând de ceilalți, nu sunt fericiți, pentru că oamenii sunt făcuți în așa fel încât să-și manifeste fericirea mai degrabă în prezența, se zice, a unei alte persoane numite, cel puțin, prieten
2) nu există oameni compleți, căci complet trimite la ideea de perfect, iar acesta ar fi opusul firii umane, așa cum am învățat în mod empiric din istorie (a noastra și a altora; interconectare, interșanjabilitate)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu