ziua în care nu am decis nimic

trezit la ora potrivită, cafeaua, hainele, rucsacul, drumul spre metrou și

–

nu am putut decide 
dacă vreau o a doua cafea așa că am renunțat să mă întreb, dacă vreau opera completă a lui shakespeare așa că am ieșit din librărie, dacă vreau ceva de mâncare așa că am plecat de la patiserie, nu am putut alege între cursul Ioanei Pârvulescu și cel de cultură populară (bine, aici e evident că, într-o zi normală, l-aș fi ales pe-al doamnei Pârvulescu) așa că n-am mai mers la niciunul, nu am putut alege dacă să-l invit pe-un prieten la o lansare de carte așa că doar l-am anunțat și am lăsat să se întâmple orice ar alege natura lucrurilor să se întâmple, nu am putut alege între biscuiți, covrigei, ciocolată, așa că am ieșit din mega image, nu am putut alege dacă să merg la bibliotecă sau în parc, nu pot alege dacă să mă îmbrac mai gros sau să rămân așa.

e una dintre zilele în care nu pot alege dacă să merg singură peste tot sau să stau în preajma oamenilor. e o zi atât de calmă și e soare și e aproape cald că n-am putut alege dacă să-mi pun geaca pe mine, așa că am ținut-o în mână (varianta leneșului care aleargă mai mult)

ziua în care nu faci nimic, dar se întâmplă să se întâmple atât de multe lucruri dintre care nu poți alege
și
cu toate astea
cu fiecare respirație și cu fiecare pas și cu fiecare mișcare
luăm zeci de alegeri voluntare și involuntare

și
cu toate astea
ni se pare că nu facem nimic că nu spunem nimic că nu schimbăm nimic că ne plictisim că e monotonie

și
e atâta mișcare în jur
e soare e viață avem încă alegeri de făcut